Când nu ai bani să-ţi cumperi un Mercedes, îl cumperi pe bucăţi, de exemplu poţi începe cu o treime din maşină. Evident, pentru a conduce maşina trebuie să împlineşti vârsta de 18 ani, deci ai putea să calculezi ce fracţie din 18 reprezintă vârsta ta de acum. Vei înţelege cum fracţiile reprezintă un anume părţi ale unui întreg şi astfel cum tu eşti format ca două jumătăţi ale aceluiaşi întreg, sau patru pătrimi sau…

Ca să ajungi la ieşirea labirintului format din cunoaşterea fracţiilor, îţi spun că trebuie să o iei pe sub un pod, apoi să-ţi ţii echilibrul, la final trebuind să urmăreşti  fracţiile de deasupra ta. Eşti gata să arunci zarurile în jocul matematicii? Un singur indiciu îţi mai dau: la aruncarea zarurilor ai obţinut două numere diferite care reprezintă numărătorul şi numitorul fracţiei supraunitare. Din câte cazuri pot fi, doar unul va fi cheia labirintului!

Te rog să nu te sperii de zmeul care te aşteaptă la intrarea în activitate. Este unul pe care îl poţi îmblânzi dacă îi vei calcula corect întinderea aripilor, evident utilizând fracţiile. Dacă ai trecut cu bine de prima încercare, vei intra în lumea minunată a figurilor geometrice, asemănătoare cu lumea fascinantă a origami-urilor, care se bazează pe împăturirea unei foi de hârtie, fiecare parte fiind o fracţie.

Împreună cu noi ţi-ai dezvoltat o gândire creativă. Astfel poţi sesiza asemănările dintre oameni, fapte, contexte. Deci vei înţelege uşor că amplificarea fracţiilor la matematică este la fel ca hiperbolizarea la limba română, iar simplificarea este o regulă care te ajută să reduci şi să caracterizezi o situaţie prin elementele sale esenţiale. Vei avea o gândire pozitivă, iar în cămara cu dulceţuri, vei aprecia că borcanul pe jumătate gol este, în fapt un borcan pe jumătate plin!

Aţi auzit până acum cum se ceartă două fracţii? Nici n-o să auziţi vreodată, pentru că toate relaţiile dintre ele se bazează pe respectarea de reguli. De aceea trebuie să admirăm cu câtă eleganţă se compară ele, fără să ridice tonul, fără sfadă, fără violenţă. Oamenii trebuia să ia exemplu de la ele şi să fie doar … raţionali! Vor vedea astfel că, deşi diferiţi, pot fi egali. Să luăm exemplu! Şi să aplicăm!

Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ţi spun cine eşti! Dictonul se aplică oamenilor, dar este potrivit şi la fracţii, pentru că nu poţi fi împreună decât cu cei cu care semeni. Când vrei totuşi să te însoţeşti cu cineva diferit, încerci să te schimbi. Fracţiile au această proprietate: au haine potrivite pentru însoţitori diferiţi. Vă rugăm să vă luaţi în serios rolul de creator de modă şi să îmbrăcaţi fracţiile în haine corespunzătoare spectacolului adunării!

Când afirmăm despre cineva că este comun, înţelegem că este obişnuit. Când acelaşi termen îl asociem unei spaţiu (camere, de exemplu) înseamnă că aparţine mai multora. Când afirmăm despre un numitor că este comun, atunci înseamnă că el este revendicat de mai multe fracţii. Aceasta nu înseamnă că se vor certa între ele, din contră, în baza lui vor putea să se compare uşor sau să se adune ca să-şi sporească puterea.