De câte ori până acum, pe foaia caietului de matematică, aţi început să desenaţi cu creionul fel de fel de imagini. Intuitiv, v-aţi realizat desenele utilizând o serie de obiecte specifice geometriei: punctul, linia sau dreapta, segmente etc., precum şi utilizând instrumnete cu care putem să construim figurile geometrice: creionul, rigla, echerul… Este momentul la care elementele intutitive încep să prindă contur într-o ramură a matematicii, numită geometrie (geo– pământ, metrie– măsură)

Într-o familie, un frate al mamei sau al tatălui reprezintă pentru copilul acestora un unchi. În familia noţiunilor matematice, unghiul este un fel de unchi care se ocupă de educaţia ta; el trebuie să fie drept, deşi uneori ţi se pare enervant sau chiar obtuz, însă este cu siguranţă o minte mai ascuţită decât a ta; uneori mai pleacă, deci e nul, iar când îl mai surprinzi moţăind, întins pe canapea, este alungit.

Când trei prieteni fac o formaţie muzicală spunem că au format un trio. Când vorbim de spre trei numere, spunem că formează un triplet. Când un medic enumeră trei simptome, se referă la o triadă. Un instrument muzical format din trei bare metalice ca o line frântă închisă se numeşte trianglu. Trei unghiuri ţinute la un loc de trei laturi generează un nou prieten al vostru, triunghiul. Invitaţi-l la joacă!

Vă invităm să priviţi obiectele create de om şi obiectele din natură. Deşi putem identifica o serie întreagă de caracteristici comune, există multiple diferenţe, poate cea mai vizibilă este că obiectele naturale arareori sunt formate din bucăţi de linii drepte, majoritatea marinilor şi suprafeţelor fiind curbe. Aţi putea imagina un motiv pentru care oamenii preferă să realizeze obiecte care diferă de cele naturale (deşi la bază stă tot exemplul lumii reale)?

Pentru cei mai mulţi, a oferi un exemplu pentru frumuseţe înseamnă a se referi la o floare, la o maşină, la o persoană. O explicaţie ar fi că în fiecare caz se pot identifica tipare. Un tipar pe care-l căutăm cu privirea sau cu alte simţuri (pipăitul) îl reprezintă simetria. „Place” ochiului că stânga seamănă cu dreapta, că răsturnând imaginea, ea păstrează caracteristicile. În spatele acestor „frumuseţi” stau reguli matematice pe care vă invităm să le descoperim împreună!

Aţi avut până acum ocazia să vă priviţi imaginile care se produc prin intermediul unui aparat numit caleidoscop? Dacă nu, cereţi repede părinţilor să scoată din cutia cu amintiri un astfel de obiect care înfrumuseţa zilele copilăriei lor. Imaginile formate printr-un astfel de aparat multiplică structuri simple, însă rezultatul este spectaculos. La fel şi patrulaterul, poate fi privit ca o replicare a unui triunghi, rezultatul fiind de asemenea spectaculos!

Ştiţi care este o diferenţă majoră între voi şi imaginea voastră în oglindă? Este aceeaşi ca între un televizor clasic şi unul 3D. Este ca cea dintre o pictură şi o sculptură. De altfel, existenţa noastră în lumea pe care o sesizăm prin intermediul simţurilor noastre este o lume determinată de patru dimensiuni: trei dimensiuni fizice, la care se adaugă o a patra – timpul. Ce-ar fi lumea fără un dintre dimensiuni? Încercaţi să vă imaginaţi singuri!

Atleţii care participă la proba sportivă denumită biatlon trebuie să îmbine rezistenţa la efort (parcurgerea a 20 de kilometri) cu capacitatea de concentrare (nimerirea a 20 de ţinte – probă de tir). Pentru fiecare caz în parte este nevoie de antrenament, în cazul probei de tir antrenamentul realizându-se în spaţii special amenajate numite poligoane. În matematică, spaţiile în care exersăm raţionamentele geometrice sunt de mai multe tipuri, dar puteţi începe antrenamentul cu poligoanele!